marți, 15 iunie 2010

Shhht....

Shhht... vreau liniste... sa-mi pot auzi rotitele fiecarui gand si fiecare lacrima clandestina picurand frunza sufletului... Afara, dincolo de mine si de tine este adevarul la care nu pot ajunge... lasa-ma sa aud macar adevarul meu.
Lasa-ma sa ma ascund sub masca tacerii sub care fiecare suspin e urlet. Imi ajung urletele mele - pe tine si pe ei nu vreau sa va aud...
Nu ma intereseaza dorintele tale, egoismul nu ma lasa sa-mi pese. Nu-mi pasa ce "trebuie" si ce e "important" sa fiu si sa fac. Incrancenarea mea e singura care conteaza, singura pe care o pot vedea.
Fii dulap, fii cuier, fii masa de scris, fii pixul care nu scrie suficient de subtire... fii, dar in liniste!!!

joi, 28 ianuarie 2010

Justificari...


Pentru ca am vrut sa zbor si am cazut, pentru ca am incercat si nu mi-a iesit, pentru ca m-am straduit enorm si sunt obosita, pentru ca nimic nu mai e cum a fost, pentru ca e tarziu, pentru ca m-am saturat, pentru ca nu mai am dorinta, vointa si putere, pentru ca ma doare sa recunosc toate astea...

Pentru ca nu e usor sa lupt singura pentru o cauza ce conteaza doar pentru mine, pentru ca nu mai am pasiune, rabdare si speranta...

Pentru ca m-am pierdut pe mine si nu mai sunt eu...

vineri, 8 ianuarie 2010

Punct si de la capat...


In seara asta am sa inchin din nou...insa pentru alte lucruri...

Inchin pentru seri si pentru dimineti, pentru zambete si sentimente trecute si uitate, pentru ani care nu mai inseamna nimic, pentru finaluri si pentru un nou inceput.

Inchin pentru cei care s-au numit prieteni si pentru cei care la un moment dat mi-au oferit ceva si in aceeasi masura pentru cei de la care am avut ceva de invatat. Nu i-am uitat.

Inchin pentru mine cea care am fost, sunt si voi fi...


P.S. In jungla numai leul moare de batranete, celelalte animale mor mancate de leu...

duminică, 22 noiembrie 2009

...


Inchin, la randul meu, pentru aceasta Moldova in care s-a facut cotnarul amar si bland, pentru aceasta Moldova in care mai rasar suflete asemanatoare cotnarului, si fiindca-s amare, si fiindca-s blande, si fiindca-s rare....

joi, 19 noiembrie 2009

...


Am 22 de ani insa parca am trait 100.

Mi se pare ca m-am nascut odata cu lumea si ca mi-e inima carunta. Uneori, privindu-ma in oglinda ma intreb daca am trait eu sau e doar constiinta stramosilor pe umerii mei. Amintirile par false, ca si cum nu am trait si ca tot ce imi amintesc e doar o minciuna insa cumva stiu ca nu e asa. M-am nascut, am trait, am iubit, am plans, am visat, am crezut, am cazut...toate acum reminescente concretizate in amintiri ale unor vremuri apuse. Oamenii care au fost candva parte din viata mea sunt acum praf de stele.

Cine am fost? Cine sunt? Ce s-a intamplat si de ce?

Cine voi fi?Pentru mine acum e prea devreme si prea tarziu.

miercuri, 24 iunie 2009

Râsul meu s-a ascuns...


Am crezut că voi invăţa să râd, ca s-au sfârşit zilele şi nopţile de singurătate amară. Fals!
Am crezut că voi învăţa să fiu fericită însă fabrica de fericire s-a închis înainte ca eu să-i ating porţile. Fals! A rămas numai o utopie pierdută în inima mea.
Am crezut că voi uita ce înseamnă tristeţea. Fals! Un concept însuşit nu dispare atât de uşor.
Am crezut că am alături oameni în care mă pot încrede, pe care mă pot baza, care sunt acolo pentru mine, care mă vor susţine indiferent de împrejurări. Fals!
Toata viaţa mea e un morman de haine, cărţi şi fotografii strânse în saci...iar şi iar şi iar...
Tot sufletul meu e un morman de cenuşă arsă, de iluzii spulberate.
Râsul meu s-a ascuns... a rămas numai un zâmbetul. Lumina din ochii mei s-a stins. Nu mai cred, nu mai sper.

luni, 1 iunie 2009

...


Stau inca si ma legan pe portita veche a copilariei mele cu povesti minunate, cu caluti nazdravani, cu printese si printi, cu balauri si capcauni...
Ma legan si mi-e teama sa nu se rupa... e veche si subreda portita copilariei mele... si mi-e draga si as vrea s-o am mereu.
Nu vreau sa ma dau jos de bunavoie si o sa se rupa sub mine si o sa cad.
O sa faca bunicul alta portita...
Bunicul nu mai este.
Cazatura va durea mai tare.
Face bunica acus tarta cu visine. Vin visinele ca in toti anii. Am sa uit de durerea cazaturii...
Bunica nu mai este. Consolarea nu mai este.
Am sa ma ridic din praf cu ochii in lacrimi si am sa fiu singura.
As vrea sa mai vad un desen cu un caine si o casuta si cu copii care se joaca. Sa-mi deseneze tata!
Tata e departe, mana lui nu mai stie sa deseneze pentru copii.
As vrea sa mai ascult o poveste spusa de vocea mamei.
Mama nu mai spune povesti.Acum sunt mare.Trebuie sa le citesc singura...
E tarziu si in vant se leagana portita copilariei mele...si nu mai tine nici un copil...

sâmbătă, 30 mai 2009

thalassa mou essis...


Este nascuta din sare si spuma,din apa si culoare...Ma imbata aroma ei si o iubesc cu voluptate de amanta. Iubesc sa-i simt valurile in jurul trupului si sustinerea sub mine. Ii iubesc limpezimea si culoarea...Ii iubesc reflectarile si iubesc ca-mi rasare soarele din ea.Mereu...
Thalassa...

marți, 26 mai 2009

Despre posibilitati.

Nici daca as putea nu as vrea.Nici nu vreau,nici nu pot de unde rezulta ca sansele sa existe cea mai mica posibilitate sunt nule.Punct!

sâmbătă, 23 mai 2009

Despre chemari...


Sa chemam cat avem pe cine si sa raspundem la chemari atunci cand inca se mai poate!
Sa nu fie prea tarziu!
Unde esti?!

Despre moarte


O simtisem si pana acum ca durere,ca absenta...o simtisem prin raceala ,prin atingerea unui corp drag inert care nu mai poate mangaia,nu mai poate zambi si care se intoarce in pamantul din care a venit, o vazusem - lespede rece pe un mormant mai vechi si mai nou pe care au cazul lacrimile celor ramasi...dar nu stiusem cautarea...
Unde esti?! Unde esti?! Unde esti?!
Nu stiusem dorinta de a suna si de a nu mai avea unde, de a chema si de a ramane cu chemarea suspendata in abis, de a dori si dorinta sa nu se mai poata implini niciodata...
Unde ESTI?!

joi, 21 mai 2009

De ce traiesc...


Pentru ca iubesc diminetile cu soare,cu vant sau cu ploaie, cestile de cafea, ordinea tuturor lucrurilor mele mici sau mari, palpabile, existente, imaginare.
Pentru ca iubesc fiecare floare micuta si prapadita crescuta stramb, pentru ca iubesc fiecare gest frumos de care am parte in fiecare zi.
Pentru ca am sansa sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, sa zambesc.
Pentru ca am incredere in mine si in ceilalti.
Pentru ca am puterea sa o iau de la capat de inca 1000 de ori pe langa cele 1000 care au fost deja.
Pentru sfarsituri si inceputuri.

Pentru ca VREAU si pentru ca IMI PLACE!

miercuri, 20 mai 2009

Despre mila...



Mila.
Mila doar pentru cei care muncesc pana la epuizare pentru ca numanui nu-i pasa,nimeni n-o sa-i rasplateasca,n-or sa le faca statui.
Mila pentru cei care cred pana la cer si inapoi in tot si toate si sfarsesc intr-o zi afland ca toata credinta lor e apa de ploaie.
Mila pentru cei care isi dau ultima farama de viata si ultima suflare ca sa-si creasca copiii si cad prea repede in uitare.
Mila pentru cei care incearca sa daruiasca si sa se apropie si sunt respinsi.
Mila pentru copiii uitati de parinti si de soarta care cresc ca niste plantute la umbra cu un singur fir subtire de lumina spre care se intind si se intind si se intind...
Mila pentru toti dezradacinatii lumii acesteia si pentru cei care n-au avut niciodata radacini.
Mila pentru toate fiintele lipsite de afectiune si de sprijin.
Mila pentru toti cei care ar merita sa aiba(sanatate,dragoste,respect,intelegere,compasiune,ajutor...etc) si nu au.
Atat!

luni, 18 mai 2009

Vreau!


Vreau sa-mi canti un cantec pe care nu l-ai mai cantat nimanui niciodata...in care sa pui toata esenta ta interioara...in care sa-ti impletesti esenta, dorintele, sperantele, idealurile, dezamagirile, tristetile, plansul si culoarea.
Vreau sa-mi arati acea culoare nemaivazuta de nimeni niciodata, sa-i cunosc toate nuantele, toata substanta, toate umbrele... culoarea interioritatii tale.
Vreau sa-ti cunosc inceputul si sfarsitul, sa-ti explorez alfa si omega, sa-ti cunosc rasaritul si apusul ...ploile si rasaritul tuturor stelelor si a Soarelui insusi... sa le vad in ochii tai...
Vreau sa simt dimineata in atingerea mainii tale, vreau sa simt seara in imaginea inchiderii pleoapelor tale... Vreau sa cunosc fiecare stea a cerului... vreau sa mi le pui rand pe rand in palma... stele micute vrajite.
De ce?
ASA!

duminică, 17 mai 2009

Buna dimineata!!!!!


Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!...aceeasi dimineata a trecutului regasita...Buna dimineata!

Am dat tot...


nu mai am nimic...
NIMIC

vineri, 15 mai 2009

Minte-ma!


Minte-ma ...minte-ma pentru ca nu te cred nici cand spui adevarul.
Vreau sa ma minti,sa-ti insusesti fapte, cuvinte,locuri...sa fii un arlechin...sa ai cate o poveste in fiecare carou al hainei,o poveste plasmuita numai pentru mine.
Doar minte-ma...fa-ma sa simt si sa cred pentru a putea mai apoi sa neg totul!
Fa-ma sa plang,sa-mi smulg parul cu disperare pentru ca mai apoi sa rad in hohote de mine si de tine.
Fa-ma sa dansez dupa cantecul tau...
Doar...minte-ma!!!

Suflet si lucruri...


Imi asum riscul sa afirm ca lucrurile au suflet...pt ca au umbra...Un suflet,nu al lor,propriu ci acel suflet pe care li-l dam noi.
Imagineaza-ti ca intr-o noapte,toate lucrurile "maltratate" de tine ar prinde viata mirosind izbitor a razbunare.
Nu-ti fie teama! E imposibil...noaptea totul e umbra,nu se mai individualizeaza decat printr-o prezenta fizica palpabila si inerta.
Insa...ai grija...intr-o zi un vrajitor le va da exact sufletul creat de tine.

Umbra si presimtirea umbrei


Din marul muscat al Evei s-a nascut umbra... umbra marului, umbra femeii, umbra pacatului... umbra minciunii.
In mar era presimtirea umbrei... Eva nu a stiut... i-a dat nastere, si-a insusit-o impartind-o cu daruire barbatului ei si apoi copiilor... copiilor copiilor... noua.
Daca din mar si din femeie nu s-ar fi nascut umbra, stramoasa tuturor oglinzilor si orgoliilor, poate trufia si-ar fi atins mai greu apogeul... am fi trait si acum in paradisul fara de umbre... Caci paradisul e numai lumina.
Prin pacat se nasc umbre si dureri.
Asa ca... daca presimti vreo umbra... chiar si pe cea din interiorul tau... constientizeaz-o, asuma-ti-o si savureaz-o cu voluptate sau exorcizeaz-o.
Sa eviti?Nu se poate!
Umbra e esenta esentelor....

miercuri, 13 mai 2009

despre nimic...


Nimic nu este doar bun sau doar rau... legea compensatiei e singura care functioneaza cu adevarat in Univers...
Teme-te sa fii fericit! Simte in fericire umbra neagra a compensatiei iminente!
Raul este implicit.
Daca esti nefericit traieste-ti nefericirea cu voluptate...presimte-ti fericirea:)

Cum ar fi daca...


din steaua mea as pastra doar lumina?

marți, 12 mai 2009

Despre adevar...

sau despre suferinta...

Despre adevar...3


Privesc in oglinda o femeie straina. Nu are ochi verzi si zambet dulce, nu are privirea limpede,nu e sincera.
E rea.Are ochii negri si fruntea incruntata,are buzele subtiri stranse cu rautate si parul negru,neascultator...
E bolnava.Roasa pe interior.Nu zambeste,nu rade niciodata.

Despre adevar...2


Azi am fost cu sufletul intr-un cimitir...sufletul meu a cerut iertare unui suflet trecut dincolo,l-a strigat si a plans...

Despre adevar...


Fereastra cu ninsoare e o fila veche din cartea ingerilor...(fie ca sunt fulgi sau petale)
Acolo e clopotnita de sub pamant,in care numai amintirea va intra,sunand ultima spaima a copilariei.langa bunicii ei,adusi cu umbrele de-o flacara de lumanare intre umbre...
Acus incepe viata:drumul printre altii...
Inima e grea ca un desag pe umar,in care-si va purta bunicii,iarna veche si copilaria lui...